joi, 8 august 2013

Cum sa mergi la Lindenfeld pe bicicleta si sa si ajungi






De data aceasta Lindenfeld, satul  din Caras-Severin parasit nemti, ne-a lasat sa il gasim. Am pornit pe biciclete si am mers cam asa:


Anul trecut am reusit sa trecem pe langa si sa ajungem aproape de Resita (mai jos traseul dureros de anul trecut), alta trupa ne-a povestit cum a ratat cararea catre sat si au ajuns aproape de Caransebes. Toata istoria s-a incheiat si pentru noi si pentru cei ajunsi la Caransebes cu masini care ne-au recuperat in noapte de pe unde eram, cam la 50 de km distanta de masinile si gazdele noastre. De concertele (Festivalul de jazz de la Garana) din seara respectiva nici nu a mai fost vorba.


Aici intersectia unde noi am continuat drept anul trecut in loc sa o luam la dreapta pentru Lindenfeld.


 

 

Drumul

Teoretic drumul e marca cu o banda rosie (e un indicator intr-una din fotografiile din Lindenfeld) dar practic nu vezi prea des marcajul, in padure cei cu motoarele au facut o multime de carari paralele si e destul de usor sa te pierzi.
Sunt portiuni unde drumul merge peste dealuri prin poieni deschise urcand si coborand. Era o senzatie sa te dai la vale de pe coama dealului si alta senzatie sa impingi bicicleta la deal, alta senzatie era sa te dai la vale pe sleaurile din padure, trecand peste bolovani si radacini tinand cat poti tu de bine de ghidon sa nu zbori prin copaci. Cand aveam de impins bicicletele peste bolovani si sleauri ne doream sa putem impacheta bicicletele, sa le facem mici, mici de tot cat sa le punem la breloc si sa continuam drumul fluierand sau macar, daca nu merge o astfel de scamatorie, sa ne culeaga de pe drum masinile de teren care au trecut pe langa noi. Si cu toate acestea se pare ca senzatia faina sa te dai cu bicla la vale e castigatoare caci ne intoarcem de fiecare data.



 

Lindenfeld

 

Ne-am intalnit la biserica cu directorul Muzeului de Etnografie din Caransebes, ne-a povestit o multime despre locuitorii Lindenfeld. Exista un documentar al lui Radu Muntean despre Lindenfeld, sper sa il gasesc disponibil pe undeva. Iata un alt material video al lui Cata Tibor. Campul cu tei a fost locuit de o populatie germanica din Bavaria care a ramas in timp destul de izolata in aceste locuri. In anii '80 trocul cu nemti facut de Ceausescu a inclus si populatia de aici. Treptat au plecat toti, si exodul se termina in 1998 cand a murit ultimul locuitor care a refuzat sa plece altfel din satul sau. Azi majoritatea caselor sunt foarte daramate. Singura casa care a ramas mai intreaga este locuita din cand in cand de ciobani care au decorat frumos dulapul din bucatarie cu postere consacrate. Nemtii vin  in vizita aici, cu mare dor, se pare, dupa aceste locuri. Si spera sa refaca candva localitatea.