vineri, 27 septembrie 2013

Cum se vede Roşia Montana dintr-un sat de lângă Bucureşti


Ieri, după un drum făcut undeva la nord de Bucureşti, m-am oprit într-un sat să văd cum se văd protestele de la Bucureşti de aici. Timp de vreo două ore m-am plimbat pe drumul ce trece prin centrul Lipia, un sat aflat între mânăstirea Căldăruşani şi Snagov, şi am întrebat pe oricine a ieşit în calea mea: Aţi auzit de protestele de Bucureşti?. Mica explorare a pornit de la preocuparea că, cel mai probabil, într-o zonă unde lumea consumă în proporţie semnificativă informaţii livrate de posturile de televiziune, punctul de vedere al celor care protestează împotriva proiectului de lege şi împotriva exploatării miniere de la Roşia Montana nu este cunoscut, ci mai degrabă este cunoscută pledoaria pe care o fac susţinătorii exploatării pentru un proiect care promite locuri de muncă pentru populaţia din Roşia Montana. 


Întrebarea de pornire şi principala întrebare a fost: Aţi auzit de protestele de Bucureşti? completată de: de Roşia Montana aţi auzit? Ce anume aţi auzit? De unde aţi auzit? Ce credeţi dumneavoastră despre tot ce aţi auzit? Am menţionat eu numele Roşia Montana doar dacă cei cu care am vorbit nu au făcut referire în mod spontan la aceasta. Doar după ce interlocutorii mei mi-au spus punctul lor de vedere i-am întrebat specific ce cred despre anumite aspecte ale proiectului prezentate de către iniţiatorii proiectului şi criticate de catre protestatari şi ONGuri. Am căutat să confirmi dacă interlocutorii mei sunt din Lipia şi ce vârstă au. În rândurile de mai jos am precizat varsta sau anul de naştere acolo unde l-am aflat explicit, în rest am aproximat folosind exprimări precum: aproape, peste, aproximativ.


Dincolo de preocuparea despre cât de informaţi sunt românii cu privire la ce se întâmplă în ţara lor, preocuparea mai mare este vizavi de ce se va alege de elanul acestor ultime săptămâni de proteste. În ce măsură temele vehiculate de către cei care protestează împotriva proiectului câştigă legitimitate în faţa altor categorii de public decât cele reprezentate la proteste. 

La prima vedere mult mai concreta problemă câinilor vagabonzi din Bucureşti a reuşit să capteze în primul rând atenţia interlocutorilor pe care i-am întâlnit. Acesta a fost în cele mai multe dintre cazuri primul lucru cu care au răspuns întrebării despre protestele din Bucureşti. În ce priveşte Roşia Montana primul aspect resimţit cu care empatizează cu diferite grade de intensitate cei cu care am vorbit este percepţia despre nişte oameni care vor rămâne fără loc de muncă prezent sau viitor. Dintre posibilele riscuri asociate proiectului interlocutorii mei au menţionat pe diferite tonuri un risc legat de poluare. Toată scala de la nu e niciun risc la e mare risc a fost acoperită: am întâlnit o persoană care a zis vehement că nu e niciun risc şi că e mult mai important ca oamenii să lucreze (într-un discurs care l-a invocat mult pe Ceauşescu căruia îi erau recunoscute meritele în a asigura locuri de muncă pentru oameni), am întâlnit persoane care percepeau un posibil risc dar cam difuz şi nu neapărat cu şanse de a-i afecta şi pe ei şi am întâlnit persoane care se pronunţau ferm că apreciază ca proiectul implică riscuri legate de posibila poluare a mediului cu cianuri dincolo de perimetrul proiectului dar fiecare dintre cei care au menţionat aceste riscuri au ţinut să balanseze acest risc cu problema locurilor de muncă pentru cei care vor să lucreze la proiect.


Dincolo de cele enumerate nu a apărut deloc în discuţie problemele invocate de protestatari despre constituţionalitatea proiectului de lege RM şi nici alte teme mai difuze din piaţă care ţintesc de fapt disfuncţionalitatea şi corupţia întregul sistem politic din România.  
 

1.    Femeie, aproape 70 de ani, trecând pe stradă cu o sacoşă în mână
Păi care? Cu Roşia Montana, cu câinii? ... Cu câinii nu sunt de acord. Adică aloci pentru câini milioane de euro şi pentru un amărât de copii patru sute sau la un azil de bătrâni o sută pentru mâncarea pe zi. Nu e normală legea asta, că dacă dădeai la un câine cincizeci ... cinci lei pe zi era o problemă darsă dai a un om bolnav care contribuie cu pensia o suta de mii pe zii, zeamă chioară şi amărăciune. Nu ştiu dacă aţi fost vreodată în vreo vizită d’asta dar eu am fost într-o vizită la ăla în Berceni, Sfântu’ Andrei sau Vasile, nu mai ştiu cum îi zice ... vezi meniul ... ce mâncare bună! ... pur şi simplu sunt lă-turi! ...

Şi despre Roşia Montana?

Eu nu ştiu dacă e normal ... să se dea de lucru la oameni sunt de acord, să se dea lucru ... hoţii o să fie tot pentru ei şi loveşte tot în sărăcime. Sunt pentru locurile de muncă la oameni pentru că sunt săraci ... acolo pe la Bucureşti poate se mai găseşte ici colea câte-un loc de muncă ceea ce fi’mea şi ginere’miu nu-şi găseşte că sunt trecuţi de 48 de ani, treaba este că ăia sunt şi mai săraci. Să le dea de lucru sunt de acord ... dar nu ştiu cum e că nici eu nu mă pricep cum e cu cianura asta ... nu se poate săpa, fora fără să fie cianură? Asta trebuie neapărat în prelucrarea asta, cianura? Asta nu mă pricep.

Ce riscuri aţi auzit că presupune?

Păi, se presupune că e periculoasă. Nu ştiu care ar fi treaba ... cianura se ştie că e ... foarte periculoasă nu periculoasă dar nu ştiu în ce proporţii şi cum se lucrează cu ea. Probabil pură, industrial ... nu mă pricep la treaba asta. Dar mi-ar fi plăcut la oameni să le dea de muncă...

Şi dacă o să facă un crater mare de tot cât paru dealuri, patru sate din’astea, pe care o să il umple cu apă cu cianură ţinută de un baraj, ce părere aveţi?

Atunci o să fie ucidere în masă, şi animale şi om. Deci nu prea e bună treaba asta cu cianura ... nu e altă metodă?

2.       Femeie de 20 de ani plimbând căriuciorul cu un bebeluşi şi alţi doi copii de vreo 2 ‚ 3 ani mergând pe lângă cărucior.

Ce proteste?!

3.       Două fetiţe de 14 ani stând pe o băncuţă la o poartă

Am auzit de proteste despre câini că vor să îi eutanasieze.

Şi de alte proteste aţi auzit?

Roşia Montana

Ce aţi auzit despre Roşia Montana?

Că cei din Roşia Montana nu au unde să muncească, nu au unde să se ducă ...

Şi ce altceva?

Cam atât că noi nu prea urmărim ştirile.

Şi unde, la ce posturi aţi aflat treaba asta?

Mai multe posturi şi pe Antena 1 şi pe PROTV, mai multe posturi, cel mai mult am văzut pe Antena3 că mai dă tata din când în când.

4.       Bărbat, peste 60 de ani, pensionar, în dreptul unui atelier oferind servicii pentru autoturisme.

Am auzit. Da’ cu ce putem noi să îi ajutăm?

Sunt curioasă ce aţi auzit? ce informaţii ...

Păi ce informaţii, că vrea să omoare câinii, că ăia de la Roşia Montana nu le dă voie să exploateze aurul.

De ce nu le dă voie?

Păi, pentru că sunt ... partidele astea sunt ... mai bine să mănânce ei decât să mănânce ăia. Ăia moare de foame acolo şi pe ei nu îi lasă să muncească. Lasă, domne’, omu’ să muncească! De ce nu îl lasă? ... Ăştia cu câinii are dreptate şi ei, că s-au înmulţit câinii, da’ nici să îi omoare nu-i bine.

Credeţi că e bun proiectul ăla de la Roşia Montana?

Da, e foarte bun! Să le dea de lucru la oameni. Ceauşescu de ce le dădea de muncă la toată lumea şi ăştia îi sabotează?

Credeţi că sunt nişte riscuri?

Nu e niciun risc, e risc şi ăsta care lucrează în agricultură, că poluează, că consumă carburant mult. Asta e! Da de ce nu îi lasă? A intrat săracii ăia în grevă. Io zic: să oprească. Să oprească dar să le dea de lucru!

De unde vă luaţi informaţiile de obicei? Ce post TV, ce ziare?

Păi de la televizor de obicei. Ce e pe programul unu se transmite pe toate programele, de la unul la altul. Toate de la TVR şi până la HBL5 ... dracu să îi ia! ... să îi lase pe ăia să muncească să le dea de lucru! (...)

Dacă vine cineva la dumneavoastră şi zice că vrea să sape tot satul ăsta, să vă dărâme casa şi că o să vă dea un loc de muncă cinci ani şi după aceea vă descurcaţi dar casă nu o să mai aveţi şi nici teren de agricultură, o să fie piatră seacă. Aţi fi de acord?

Vreau să vă spun ... Ceauşescu de ce a creat de lucru la toată lumea? Nu exista om, nu exista şomer şi ăştia nu e în stare să le dea de lucru. Te-ai uitat ... ia-o de la Bucureşti şi până la Mol ... moldovenii ... cel puţi ăia altă sursă nu mai are decât agricultura, la ăia mai e muncite dar la ăştălalţi din jurul Bucureştiului sunt numai terenuri părăsite şi Ceauşescu ne punea să punem cartofi la poartă. Puneţi cartofi la poartă şi fasole să aveţi ce să mâncaţi! Iar ăştia nu e în stare să le întreţină. A distrus toate combinatele, a distrus toată agricultura.

5.       Bărbat, 40 de ani, lucra la un gard, este dintr-un sat vecini

E unii care vrea să fie minele deschise, alţii care nu vrea... eu ştiu care şi cum

Şi din informaţiile pe care le-aţi aflat până acum, dumneavoastră ce părere aveţi?

Nici că e bine, nici că e rău, nu ştiu. Unii sunt bucuroşi că au de muncă alţii zice că îi intoxică acolo, că îi omoară.

Deci ştiţi despre ce e vorba!

Păi să le închidă dar să le dea de lucru. Nici cu ce câştigi nu te ajungi, daca ai şi trei, patru copii... ai mei ... d’abia mă înţeleg cu ei: ia-mi aia, ia-mi aia!

6.       Bărbat bând o bere la un magazin, 63 de ani, mecanic agricol de formaţie, şcoala profesională

Da! Cu Roşia Montana.

Ce informaţii aţi aflat până acum despre treaba asta?

Informaţiile sunt ... cetăţenii de acolo vor să aibă servici, o parte dintre ei, şi vor să lucreze vor să muncească că nu are un loc de muncă. Acuma multă lume protestează împotrivă.

De ce protestează?

Eu nu ştiu că nu sunt bine informat la consecinţele pe care le-ar putea avea exploatarea minereului de acolo. Eu nu pot nici să protestez ... Eu aş fi pentru locuri de muncă că ştiu ce înseamnă asta dar nu ştiu consecinţele care sunt... Iertaţi-mă ... de la un timp plâng foarte uşor.

Staţi liniştit! Probabil a atins un subiect sensibil pentru dumneavoastră ...

... Eu nu sunt pregatit în sistemul ăsta ... dacă are consecinţe foarte grave, împotriva mediului înconjurător ... nu ştiu ce vom face cu cei de acolo ... trebuie rezolvată în primul rând problema locurilor de muncă, în alt mod. Dacă are consecinţe grave asupra sănătăţi oamenilor mediul de exploatare care este acolo ... dacă într-adevăr aşa este atunci trebuie să se oprească dar trebuie găsită o soluţie şi pentru cei de acolo. Să muncească, că au şi ei familie, au şi ei copii.

7.       Barbat mic intreprinzator cu magazin, ceva peste 60 de ani

Sunt pro şi contra părerile oamenilor. E adevărat că oamenii de acolo vor locuri de muncă şi am impresia că este singurul loc de muncă pentru oamenii respectivi. Ceilalţi vin cu altă părere că mediul va fi afectat. Dar eu am citit în ziar acum câteva zile ...

În ce ziar?

... nu mai ştiu ce ziar ... poate Libertatea, mă rog, că există şi alt mod de a trata aurul, nu numai cu cianură. Profesorul nu ştiu care, Ştefan aşa ceva, ar fi înaintat ideea asta. Dar se pare că după părerea lui, după ce zice el în ziar, că nimeni nu îl bagă în seama.

8.       Barbat născut în 1953, făcea o pauză de la muncă la magazin la un pahar de ţuică

Roşia Montana am fost arestat acolo ...acum 30 de ani

Cum adică arestat?

Mai greşeşte omu’ câteceva ... păi, da! Acolo am lucrat acolo la Roşia Montana ... la Mintia, la Bobâlna, la Certej, la Haţeg ... acum 30 de ani.

În ce domeniu lucraţi?

La ce te punea ... la construcţii, la săpături. Eram arestat. Ştiţi ce înseamnă un deţinut? ... aia este munceai ca fierar betonist, ca ceva, ce puteai, ca să poţi să te acomodezi cu oamenii, să poţi să lucrezi cu ei. Săpături se băga la Mintia dacă aţi auzit de Mintia... mina de aur. Deva, Simeria, Orăştie. Când vroia să mă bage la subsol făceam ce făceam să mă bage la arest. Păi, ce să caut eu acolo!? Aveam doi ani de pedeapsă. ...Între Deva, Hunedoara şi Simeria e închisoare, Bârcea Mare. O cunoaşteţi?

Nu o cunosc. Cum era pe acolo?

Era cam periculos.

Şi cum v-aţi descurcat?

Am fost foarte cuminte, să vă spun de ce. Acolo făcea unguru’ la mine, că era unguru’: „smecher tu nu eşti, smecher e ăsta, bastonul!”, înţelegeţi, bastonul era şmecher. Şi ca să mă ia la bătaie cu bastonul pentru vreo prostie mai bine îmi vedeam de treaba mea. Ce dădea aia mâncam ... aveam pachete bine’nţeles. Dar acuma nu mai rentează, nu din partea mea. Am greşit odată, gata, la revedere. Să nu credeţi că ... chiar unii merge poate chiar de plăcere ... că n-are unde. Da’ la vârsta mea să mai merg eu acolo ... e păcat. Am 30 şi aproape 34 de când n-am mai fost.

9.       Bărbat, la un pahar la magazinul din sat. A auzit conversaţia mea cu domnul de la punctul 8

Nu cred că aş fi de acord ... cum adică „ţara noastră aur poartă noi cerşim ...”. În loc ca noi să îl vindem treaba noastră unde. Acolo după câte am înţeles a fost o mină ... cu găuri de examinare. Nici nu ştiu unde este...

(Barbatul de la punctul 8 îi spune că este în judeţul Alba, în mijlocul ţării)

... Dacă suntem de acord să primim nişte bani suntem de acord şi cu consecinţele până la urmă.

Şi dacă consecinţele sunt prea grele?

Păi nu ştiu care e treaba, păi ei nu o să aibă o filtrare [la cianură]... la noi aicea nici n-ar ajunge. Mai repede ne agravează fumul de ţigară decât gazele care se produc acolo, dar nu spun de la Roşia Montana pentru că nu a început exploatarea acolo, eu spun de la Baia Mare.

10.   Doi bărbaţi, aproximativ 60 de ani, la o masa în curtea unei spălătorii auto

B1 – Acum comisia asta parlamentara a fost la ei şi o parte susţineau să se continue cu mineritul, azi de exemplu peste o mie de protestatari au venit să îi tragă jos.

B2 – Şi dacă nu continuă, ăia ce mănâncă?

B1 – cine nu continuă?

B2 – Dacă nu începe ...

B1 – Bă, pe mine mă interesează procedeul. Adică altul decât cu cianură nu există? Spre exemplu am văzut un brevet la un grup de români care au făcut cu altceva să se descompună. Deci cam asta e ... suntem puşi într-o situaţie noi să judecăm acolo. Alternativa este acolo este să trăiască lumea din agricultură. Este alternativă ...

B2 – Şi cu câinii? De ce nu se ocupă de copii străzii? Trebuie să avem grijă de câini.

B1 – Domne, trebuie să avem grijă de câini, câinii sunt la locul lor.

B2 – Dar de ce le dă drumul pe stradă de nu poate să meargă un copil pe stradă? Mai repede să ne omoare copii decât să ... Omorâţi, doamnă!

O femeie (se apropie şi ea la discuţie) – şi noi avem o grămadă aici pe izlaz.

B2 – vin şi îi lasă aici ...

B1 – să ştiţi că urmărim ştirile, suntem la curent chiar dacă suntem de la ţară (râde)
 
11.   Două femei peste 60 de ani stau de vorbă la poartă (femeia codificată în dialogul de mai jos cu „F2” mi-a spus că e născută în 1945)

 
F1 Noi nu prea avem timp să stăm la televizoare

F2  Am auzit de protestele cu Roşia Montană şi cu câinii.

Şi ce părere aveţi dumneavoastră?

F1. Părere pentru câini ... să îi strângă, nu să îi omoare

F2. Mie mi-e frică dă copii, că pleacă pe întuneric la servici.

F1 Şi noi avem copii toţi în Bucureşti ...

Şi de Roşia Montană ce părere aveţi?

F2 – Nu prea ştim noi ... ăia vrea să muncească, alţi protestează contra

De ce credeţi că protestează contra?

F2 – Că zice că o să ne afecteze pe toţi până la urmă, că suntem toţi în ţara asta. Cât ar proteja ei, tot s-ar putea să se facă o fisură în muntele ăla de piatră şi atunci dacă se varsă ăla într-o apă e afectată toată lumea. Noi dacă ar fi după noi am zice să nu, să nu ne afecteze că fiecare ... dar e chestia cu oamenii ăştia care nu au de lucru.

Păi ce aici la dumneavoastră aveţi de lucru?

F2 – Nu prea avem

F1 – Nu noi, copii noştri, că noi suntem bătrâni

duminică, 1 septembrie 2013

Lăutarii


Sunt la festivalul de folclor si dans tiganesc* de la Comandău, undeva in Covasna, ultima seara a festivalului, sper sa obtin niste interviuri cu  principalii protagoniști ai festivalului. E lume amestecata, nu e multa lume dar gasesti personaje din cele mai diverse colturi ale lumii care au venit sa afle despre inca pastratele traditii tiganesti. Spectacolul de încheiere de festival e gata de ceva vreme. S-a dansat și s-a cântat. În dansurile promovate la acest festival rolul cel mai spectaculos îl au dansatorii bărbați, ei sar spectaculos, țin ritmul cu tropăituri de picioare și cu palmele cu care se lovesc peste gambe și piept. Femeile colorează dansul cu mișcări mai delicate sau mai iuți după cum le conduc partenerii lor.


După spectacolul festiv acțiunea se mută într-un cadru mai intim și mai puțin formal. E trecut de miezul noptii lautarii cântă si lumea danseaza in jurul focului ancestral. 


Dansez si eu, m-am costumat să mă pierd în spectacol. Din senin o doamna ce pare a fi venită de pe alte meleaguri vine pe langa mine si intreaba in engleza daca pot sa traduc pentru ea ca vrea sa vorbeasca cu lautarii si a aranjat deja cu ei pentru interviu. Sigur ca vreau, ca si eu vroiam sa vorbesc cu ei de azi după amiază când am reuşit să schimbăm doar câteva vorbe înainte de pregătirea lor pentru spectacol.
 


Doamna e din New York si e muzicolog. Interviul nu e lung dar ma topeste. Dupa interviu vorbim precipitat alte 10 minute si ma invita sa vin si la interviul pe care l-a programat a doua zi dimineata, alt interviu cu o tigancă (urmeaza sa transcriu si acel material), una din dansatoarele din spectacol cu care de asemenea vroiam sa vorbesc.... 
Iată aici câteceva din ce ne-au spus lăutarii.

Va rugam sa va prezentati. 
Io is Mezei Levente, feciorusu a lu' Ceangalau. No, si pe mine m-o invatat tata sa cant la contrabas, ca el e brasist. Si pe mine m-o invatat tata ca sa ma duc si eu la cantat. Tata are 64 de ani si pe el il doare putin mana dreapta si nu mai poate canta, numai asa poate merge la cantat daca este si alt brasist. Noi asa invatam de la parintii nostrii, de copii mici, de la 10 ani, 8 ani si pana ajungem la 15 ani, 16 ani noi deja mergem la cantat. Mai au fost niste muzicanti la noi in sat da' aia o murit saracii si acum mai este 3 formatii, este tata cu formatia lui, cantam noi formatia asta junior, mai este o formatie, frate'miu. Mai este o formatie, e unu' mai periculos la bas... 

Ce inseamna mai periculos? 
Periculos ala care e mai ghidus, mai bun. Acuma eu am invatat de la bunicu', de la Dumnezeu, ala m-o invatat la braci... 

Ce inseamna braci? 
Viola si acum cant si la viola si la vioara. Si acum eu pot sa spun ca noi putem sa umblam unde noi vrem, ca deja noi am invatat de la bunici, de la tata, de la toti ... mostenire din mostenire, invatatura aste e veche. 

Cat de veche? 
Bunicul nostru si bunicul lui o invatat pe tatal meu, pe unchiul meu, din mostenire este traditia asta de muzica. 

Cat de veche credeti ca este aceasta muzica? 
Cinci, sase sute de ani. 

Ce ati adus voi nou la aceasta muzica? 
Noi cantam de la bunicul nostru si la oricare cantare daca vine ceva din capul nostru noi aia facem. facem ungureste, facem romaneste... 

De unde vin aceste idei? 
Ideea vine din capul nostru. Facem repetitii acasa si dupa aia vine ideea. 

Cat de mult repetati? 
O ora, o ora jumate, doua ... In fiecare zi facem repetitia ca sa vina din capul nostru cantarile, ca daca cantarea asta incepe ... atuncea noi cand merem la cantat in capul nostru vin ideile. 

Pentru cine cantati voi? Pentru unguri, pentru romani, pentru tigani? 
Pentru toti si pentru unguri si pentru romani si pentru tigani, pentru toti. […] Peste tot, si in alte sate si in Belgia, Frantia, Paris, Londra, in Portugalia am fost ... 

Acolo cantati muzica pe care o cantati acasa? 
Da, cantam tiganeste. Facem concerte, jumate cantam tiganeste, jumate cantam ungureste, mai bagam si romanesteste. Depinde, daca mergem la unguri cantam ungureste, daca mergem la tigani cantam tiganeste, la romani ... Sunt trei traditii 

Mai este muzica traditionala cantata in sate in vremurile astea? 
Este peste tot, mai e cateun festival, la nunti, la botez, orice, baluri. 

Cand va vin aceste idei pe care le puneti in muzica le luati de la unguri, de la romani? 
Bagam asa jumate, jumate, dar facem stilul ala vechi, ce am invatat de la noi, noua ne place traditional. Putem sa cantam orice stil dar ne place ala vechi, asta ne place. 

Aici in tabara de la Comandău, cantati muzica traditionala?
Da, de asta suntem invitati aici, sa facem traditia noastra din satul nostru. […]

Credeți că sunteți responsabili să continue tradiția asta? 
Da, de 12 ani facem traditia asta. In fiecare an vine profesorul după noi. Vezi degetele noastre [arată degetele cu buricele batatorite și înegrite de la corzile instrumentului] noi nu cântăm doar aicea și după aia nu mai cântăm. Noi cântăm mai mult așa, pentru oameni din mai multe zone. […]

Cat timp credeți că va continua această tradiție? 
Cât trăim, când murim nu o să mai facem. O să continuăm chiar dacă nu o să mai ne ducem la cântat, cântăm acasă. Noi cântăm din inima, noi cu muzica asta trăim, noi din asta trăim, merem cântăm ... noi cu asta murim. Așa ne-am născut, așa o să murim. Atât, acum ne ducem să mai cântăm... 


*Notă: alegerea de a folosi cuvăntul "ţigan" şi toata familia sa de cuvinte ţine de a reda modul de exprimare al personajelor pe care le-am întâlnit. Nici organizatorii, nici etnicii rromi nu au folosit vreodată în conversaţiile pe care le-am avut cuvântul rrom ci s-au numit ei înşişi ţigani. Însăşi denumirea festivalului foloseşte cuvântul ţigan.