miercuri, 30 octombrie 2013

Măgura




Când am ajuns la Măgura, acum aproape 10 ani, credeam că am pătruns într-un tărâm atemporal care avea ceva de a face cu începuturile lumii. Poate așa și era. Mă gândeam la Măgura ca la un mic secret, un spațiu pe care mi-l doream să rămână etern neschimbat. Colinele unduite ale Măgurei, înălțate la peste 1000 de metri altitudine, sunt înconjurate de pădure și au de-o parte creasta Pietrei Craiului și de cealaltă parte creasta Bucegilor.


Măgura este foarte aproape de forfota turistică a zonei și în același timp foarte ferită de aceasta. Un anumit public de oraș vine aici căutând această senzație paradisiacă de început de lume.


La fel ca și in alte sate ale României, vremurile se cam schimbă, mai încet la Măgura dar se schimbă. Față de acum 10 ani par a fi mai multe case tradiționale părăsite și mai mulți tineri sunt plecați la muncă pe alte meleaguri, generația seniorilor se duce.


Cei tineri, dacă se mai întorc, se întorc cu o zestre nouă pentru casele tradiționale, înfrumusețându-le cu geamuri termopan, scări exterioare cu balustradă de inox, gresie și culori de fațade ce îți lovesc retina.


Pe lângă stilul să zicem ... discutabil al opțiunilor de design alese, ceea ce bruiază percepția este colajul de stiluri ce vin din spații atât de diferite. Transformările acestea sunt destul de discrete în Măgura, forme extreme ale acestor alăturări de tradiție și influențe aduse de migranții economici sunt prezentate în proiectul celor de la Mândrie și beton sau ale celor de la Salvează Satul Bucovinean! care fac demersuri de a proteja patrimoniul cultural tradițional. În același timp nu prea are nimeni legitimitatea să impună compatrioților de la țară să continue să trăiască într-un muzeu viu, ca acum sute de ani în unele cazuri. Conștiița aparteneței la anumite valori culturale tradițională se susține cu programe de educație pe termen lung, cu ajutorul unor mecanisme economice fiabile, considerând impacturile sociale și implicând comunitate pentru astfel de demersuri de dezvoltare care se vor a respecta tradiția. 

Primiți cu ecoturismul? 

Necesitate, impact social, percepții și comportament

Dârele grosolane pe care le lăsăm tot mai mult asupra mediului natural și uman au adus noi repere de responsabilitate în industria turismului, cu distincții noi pentru ceea ce, de o vreme încoace, se numește ecoturism. Astfel de disticții și explorări au avansat în octombrie la Brașov cu prilejul celei de-a doua Conferințe Internaționale de Ecoturism și continuă în perioada următoare în cadrul seriei de conferințe organizate de Fundația ”Ivan Patzaichin”. Cu zestrea naturală și culturală de care dispune, România are un potențial extraordinar de a face ecoturism dar, după cum au constatat cei care depun efort de mult timp să dezvolte destinații ecoturistice în România, tot acest demers nu se rezumă la a înfige steagul ecoturistic într-o destinație și a anuța toți actorii implicați: ”De acum suntem furnizori de ecoturim iar turiștii care vin aici sunt ecoturiști!”.

Chiar dacă ecoturismul se referă în special la spațiul natural principala materie cu care lucrează sunt oamenii, percepțiile acestora, modul cum disticțiile teoretice din ecoturism pot ajunge să fie operaționalizate la nivel de comportament. De aceea Călătorul Social subliniază încă odată, pe lângă intervețiile de la conferință, că este importanta utilizarea de date si instrumente specifice științelor sociale atât în designul strategiilor cât și în dezvoltarea destinațiilor turistice, instrumente cum ar fi analizele de impact social (social impact assessment - SIA). De altfel evenimentul a inclus workshop-ul ”Multi-Stakeholder Approaches to Developing Ecotourism Destinations”, analiza și implicarea părților interesate fiind un demers inerent al SIA. Destinațiile ecoturistice inclund în principal populație rurală și de aici apar provocări specifice în demersul de implica comunitatea locală și de a urmări impacturile sociale ale dezvoltării acestor destinații.

Un exemplu de implicare cu succes a unor instrumente specifice științelor sociale în demersul de protejare a unui parc național este experimentul focusat pe optimizarea mesajelor normative adresate turiștilor, mesajul conceput inițial de reprezentații parcului nu părea să funcționeze (”Your heritage is being vandalized every day by theft losses of petrified wood of 14 tons a year, mostly a small piece at a time”). Distincția făcută de Cialdini, Reno, & Kallgren, 1990, arată că mesajele întemeiate pe norme descriptive  (bazate pe percețiile oamenilor cu privire la comportamentul în general adoptat într-o anumită situație) de fapt pot face o deserviciu demersului de a proteja patrimoniul natural. Cu alte cuvinte, reprezentanții parcului au conceput un mesaj care zice că o bună parte dintre turiști fură bucăți de lemn pietrificat din parc si deși marea majoritate a oamenilor știu și sunt de acord că nu este un comportament dezirabil totuși dacă un comportament este atât răspândit aceasta îl face oarecum acceptabil. La nivel individual se poate să nu mă judec atât de aspru daca fur o bucată de lemn pietrificat dacă îmi este confirmată percepția că și ceilalți fac același lucru. În cadrul experimentului au fost testate și introduse progresiv mai multe mesaje care au contribuit la conștientizarea și activarea normei sociale dezirabile, reducând foarte mult furtul de lemn pietrificat din parc.




 

Întoarcerea la Măgura

Organizatorii conferinței au pregătit pe lângă conversații și experiențe ecoturistice pentru participanți, excursii in destinatii ecoturistice, așa am avut prilejul să mă reîntorc la Măgura. A fost o totală surpriză! Aici am aflat despre cum un sas din Vulcan a ales să schimbe fluxul migrației și, după ce a plecat în Germania o vreme, s-a întors aici nu doar construind o casă de oaspeți, pensiunea Villa Hermani, ci și umplând-o mereu în special cu oaspeți de peste meleaguri, promovând România.  Hermann și Katharina oferă o experiență completă cu excursii minunate, bucate alese și povești. Caietele groase cu mesaje de la oaspeți sunt doar o mică mărturie a acestui lucru.






Se pare că Rammstein a fost aici, a stat la Villa Hermani și a filmat la Măgura, pentru senzații ecoturistice sunt recomandate doar începutul și finalul videoclipului urmator:




Impresii foto din Măgura adunate în timp

Ianuarie 2005



Octombrie 2006

 


 Ianuarie 2007













Martie 2007 






Octombrie 2013





luni, 14 octombrie 2013

Câte femei și câți bărbați sunt în România?

Știți genul acela de discuții în care lumea își dă cu părerea, destul de hotărât câteodată, și nu are întotdeauna curiozitatea să verifice de unde știe ce știe și dacă e chiar adevărat? Am avut o scurtă conversație zilele acestea care m-a lasat cu surprinderea nu neapărat că cineva crede niște informații atât de departe de realitate (nu e musai să știe toată lumea tot) dar că vorbește despre aceste lucruri fără să le cunoască și fără curiozitatea de a pune sub semnul întrebării ce știe și de a verifica. Și acesta este un lucru pe care îl văd și în spațiul public și în cel privat și social destul de mult, cu puțină disponibilitate la a documenta și argumenta un punct de vedere.

În conversația respectivă, cineva spunea că ”în România sunt 7 - 8 femei la un bărbat.” Pornind de la această convingere, un grec întâlnit pe o insulă undeva a primit încurajări să vină în România căci se plângea că nu găsește femei în Grecia și își propusese să vină în România să se căsătorească. 
Persoana respectivă spunea că a aflat despre această proporție între bărbați și femei la facultate, de la profesori și a aratat ceva mirare când i-am spus că probabil niciodată nu au stat lucrurile așa în România (poate dupa vreun război nimicitor) și că din cât mai știu eu despre demografie și din datele pe care le-am tot analizat sunt mai multe femei în total în populație dar puțin peste 51%. Am mai spus de asemenea că datele sunt disponibile public, unele chiar gratuit la Institutul național de statistică. Probabil nu am schimbat părerea că sunt mult mai multe femei în România dar pentru mine a rămas curiozitatea de a merge mai în detaliu, dincolo de ce știam puțin mai vag, despre cum a evoluat structura populației în România în ultima perioadă, după gen și mediu de rezidență. 

Curiozitatea a fost suficient de mare cât să fac graficele de mai jos și să observ câteva aspecte care merită probabil mai multă investigație ulterioară. Am făcut grafice folosind date de la Institutul național de statistică.

Iată evoluția populației feminine și masculine în intervalul de timp 1990 - 2011:

Populația României distribuită după gen în intervalul 1990 - 2011, sursă date INS

Raportul între populația feminină și masculină în intervalul 1990 - 2011:

Raport - Populația feminină/Populația masculină, Calcul propriu pe baza datelor de la INS

Adică câte femei revin la un barbat și observă că fiecărui bărbat îi revine o femeie și ceva, în ușoară creștere numărul de femei în intervalul 1990 - 2011 însă informația trebuie completată și cu distribuția pe grupe de vârstă, după cum se poate vedea din graficele de mai jos, în România se nasc mai mulți băieți decât fete, per total. 

Distributia populatiei Romaniei dupa gen pentru segmentul de varsta 0 - 4 ani, perioada 1990 - 2011, sursă date INS

Numărul de femei/barbați ajunge aproximativ egal pentru segmentul de vârstă 40 - 44 de ani, după care acest raport se inversează crescând constant, la vârste înaintate râmân semnificativ mai multe femei decât bărbați.

Distributia populatiei Romaniei dupa gen pentru segmentul de varsta 35 - 39 ani, perioada 1990 - 2011, sursă date INS

Distributia populatiei Romaniei dupa gen pentru segmentul de varsta 40 - 44 ani, perioada 1990 - 2011, sursă date INS
Distributia populatiei Romaniei dupa gen pentru segmentul de varsta 45 - 49 ani, perioada 1990 - 2011, sursă date INS
Se poate observa că, în intervalul de timp analizat, speranța de viață a bărbaților nu crește deloc în același ritm cu speranța de viață a femeilor și aici e loc de investigat mai mult dacă stresul ultimilor ani a avut un efect negativ mai mare asupra bărbaților decât asupra femeilor, este diferită structura generațiilor care au avansat în vărstă în acest ultim interval de timp datorită evenimentelor pe care le-au parcurs (războaie, perioada comunistă, etc.), ce alți factori determină această evoluție inegală.În general, speranța de viață este mai mare pentru femei decât pentru bărbați ideea este de ce apare această evoluție neproporțională între bărbați și femei în intervalul de timp menționat.

Distributia populatiei Romaniei dupa gen pentru segmentul de varsta peste 85 ani, perioada 1990 - 2011, sursă date INS

Distribuția populației după gen pe județe în 1990:
Distribuția populației după gen pe județe în 1990


 Distribuția populației după gen pe județe în 2012:
Distribuția populației după gen pe județe în 2012

DISTRIBUȚIA POPULAȚIE DUPĂ GEN ȘI MEDIU DE REZIDENȚĂ PE GRUPE DE VÂRSTĂ, 1990 - 2012