De protest! Instigare la conversatie igienica

Așadar, lumea e în stradă din nou în București. Două spre trei tabere diferite și trei locuri de protest. Cum bicla e neliștită să iasă și aflu că mai mulți amici sunt pe strada zic că merită să verific puțin situația.  Încalec și pornesc…

Primul popas la piața Victoriei, la girafa de la Antipa. Aici sunt câteva sute de oameni, mulți îmbrăcați în alb (acesta ar fi simbol al lipsei de apartenență politica). Lumea e adunată pe pajiștea și trotuarul din fața muzeului Antipa. Îmi par oameni cam între 30 și 50 de ani, doar cațiva puțin mai în vârstă. Într-o parte mișună mai mulți copii. Se râde, se glumește, se scandează. Nimic agresiv în atmosferă. Între scandări lumea vorbește fel de fel. Undeva pe scările muzeului Antipa sunt niște domni cu portavoce. De acolo se lansează o parte de mesajele scandate și tot de acolo miroase a PDL. Să nu uităm că domniile lor organizaseră și ei miting azi la Piața Enescu dar care era deja încheiat la acel moment, cam ora 21. Singurul moment mai precipitat, cât am stat eu acolo, a fost când a trecut o dubiță pe care scria Antena3 care s-a oprit în fața mulțimii dorind să filmeze probabil. Atunci lumea a huiduit și s-a aruncat cu o sticlă de plastic către mașină. Din ce am putut eu să culeg discursul acestui protest include cam următoarele preocupări: 

-      Schimbarea Președintelui e neconstituțională și modul cum a procedat actuala putere ne pune într-o pozitie foarte proasă în raport cu Consiliul Europei;

-          Antonescu e dicator. Odată instalat ca președinte îl va grația pe Năstase;

-          Ponta e plagiator și ar trebui să iși dea demisia;
-     ”Ziua lucrăm/noaptea protestăm”

La Universitate am ajuns relativ târziu, era mai puțină lume. Sunt două grupuri, unul la statuile de la TNB și altul la fântâna de la Arhitectură. La TNB e cam adunătura de lume și arată cam trist. Media de vârstă mai mare. Se flutura steagul României. La Arhitectura se vorbeste la portavoce, sunt mai mulți tineri. Câteva note din discursul participantilor sunt cam asa:

-          Băsescu trebuie să iși dea demisia și ”la Cotroceni cântă cucuveaua”;

-          Oprescu trebuie oprit să strice fântăna de la Arhitectură;

-          PDL = USL ”Aceeași mizerie”;

(Cele câteva detalii pe care le dau de la locul celor două puncte de protest sunt foarte contextuale, așa aratau lucrurile când am trecut pe acolo și cam asta am reținut eu.)

Treaba cu oamenii în stradă mă bucură și mă întristează în același timp. Mi-aș dori ca lumea să participe într-un gest firesc de implicare în viața publică și să amendeze, dacă e cazul, serviciul prestat de aleșii poporului. În același timp anumite părți din scenariul și recuzita folosite cu prilejul manifestațiilor de la începutul acestui an arată că, fără ceva mai multa educație și antrenament la astfel de treburi, avem din belșug printre noi material uman numai bun de folosit la manevre. Și din nou, e excelent că avem precedentul de anul acesta, că oamenii au văzut că se pot întâmpla lucruri pe care le cer daca ies în stradă, ideea ar fi dacă s-ar putea trece la nivelul următor. 

O alta treabă care mă răvășește total este calitatea conversației, modul cum în spații de conversație mai mici decât demostrațiile de strada, de la talk show-uri până la conversații la o bere, multă lume adoptă abrupt și irațional elemente din discursurile amintite mai sus (cu variațiuni pe temele respective). Argumentarea punctului de vedere adoptat este pe atât de săracă pe cât de vehement este tonul adoptat în discuție, iar raportarea la interlocutor este specifică raporturilor de tip haită, adică ești cu mine sau împotriva mea. Oamenii verifică în ce ape se scaldă cunoscuții lor...dacă se întâmplă să constați că amicul tău, om de treabă altfel, este de partea cealaltă a baricadei începe distracția. Reacția este, în funcție de personalitatea interlocutorilor, de la strigăt de luptă tribal și dorința atavică de a rupe capul interlocutorului, până la suspinul melancolic grăind nespus ”săracu', părea mai inteligent”. Este suficient să întrebi interlocutorul ”de ce crede ce crede”, deja pare suspect. E suficient sa critici una din tabere căci automat ești asimilat ca fiind din partea cealaltă, fără să fi afirmat vreodată asta, deja ai fost încadrat, și nu mai poți ieși din șablonul care ți-a fost dedicat. Lumea alba-neagra a acestor conversații nu permite decât poziții dihotomice. Foarte mult din aceste conversații se poarta în jurul presupunerilor despre ce va face, ce a gândit, ce intenții a avut sau va avea unul sau altul dintre actorii politici foarte populari zilele astea. Pentru acest univers imaginar se poarta discuțiile cele mai crâncene. Alt fenomen este memoria selectivă, există tendința de a omite sau critica mai puțin calamitățile făcute de actorii politici cu care sunt în echipă. De multe ori lumea se legitimează în discuțiile acestea cam așa: ”Spre deosebire de alții, eu chiar am o poziție rațională și obiectivă. M-am prins cum stă treaba cu toți ăștia, și dintre toate partidele și toți candidații am ales răul cel mai mic!”.

Se zice prin cărți, în care au fost studiate mai mult problemele acestea, că în situații mai intense, așa cum trăim și noi acum, se formeaza opinii în jurul problematicii respective de interes general.  Una dintre definițiile de referinta ale termenului, definiție data de Bernard Hennessy, 1965, zice că: “Opinia publica este complexul de referințe exprimate de un număr semnificativ de persoane cu privire la o problemă de importanță generală”. Studii făcute prin anii 60 – 70 (psihosociologia bat-o vina!) arată faptul că spațiul grupului are această proprietate de a da intensitate mai mare opiniilor și atitudilor participantilor la discuții (e vorba de opinii către care subiecții respectivi înclinau deja conștient sau nu, acestea devin mai pronunțate în urma unei discuții de grup). Fenomenul este numit polarizare de grup.

Cu ce ar putea ajuta pe cineva în viață conceptele menționate mai sus? Trebuie să recunoaștem, ce se întâmplă zilele aceastea pe la noi este o sursă excelentă de îngrijorare și anxietate. Atașamentul față de o anumită opinie ne poate face să simțim că am avea mai mult control asupra situației și dacă milităm pentru opinia noastră putem ajunge la pacea visată. În procesul de susținere a unei opinii, în discuțiile de grup, devenim și mai atașați de opinia noastră. Cel care se întâmplă să nu îmbrățișeze aceeași opinie cu cea pe care o avem ajunge să întrupeze motivul pentru care nu ajungem la rezultatul pe care îl dorim. Dorința de exterminare a obstacolului e fireasca și imperativa. Provocarea ar fi să vedem dacă putem face doi pași înapoi și să ne uităm fiecare la noi înșine și la situație, poate s-ar vedea de acolo că lucrurile pe care cu vehemență le susținem s-ar putea datora unui anumit context care ne poartă cu el. Provocarea este să vedem dacă putem face ceva împreună cu elanul acestor vremi căci până la urmă miza noastră este comună. Nu trebuie să cânte tot poporul un singur cânt la unison dar cu siguranta sunt modalități mai constructive de a purta o conversație.

Deconspirând acest proces, mă gândeam că, pornind de la premisa bunei credințe a interlocutorilor, în loc să se lase cu victime cu capul rupt în conversație, mai bine de-a igiena conversației să ne jucăm cu toții. Legile conversației igienice zic așa:

1. Ascultă!
2. Nu confunda persoana cu ideea!
3. Dacă interlocutorul te contrazice mai ascultă odată!
4. Afirmațiile despre ce ”a gândit, a intenționat, va face…” un anumit actor politic vor fi precedate întotdeauna de ”Eu cred că…”!
5. Răspunsul la o afirmație a interlocutorului care începe cu ”Eu cred că…” sau ”Am auzit că …” este ”Ințeleg că tu crezi că/ai auzit că…” după care conversația se încheie!
6. Citește legile, documentele despre care ai o opinie foarte imperativa și insurmontabilă și despre care vrei să vorbești cu alții!
7. Dacă nu citești vreun document la care faci referire în conversație precizezi ”Eu cred că …” sau ”Am auzit că …”!
8. Întreabă ”de ce” sau ”pe ce te bazezi” cât mai mult!
9. Citește despre zvonuri și manipulare, musai din surse academice consacrate!
10. Folosește dicționarul cât mai mult! Chiar pentru cei mai evidenți și de la sine înțeleși termeni, indiferent de cât ai studiat la viața ta!
11. Dacă constați că mai multe persoane sunt de acord cu tine pentru un anumit aspect nu înseamnă că este neapărat corect sau adevarat ce crezi! mergi la sursa și verifică lucrul respectiv! 
12. Interlocutorul tău crede ca are o pozitie raționala și obiectivă și prin urmare mai îndreptățit să aibă dreptate la fel cum și tu crezi asta despre tine!