Lăutarii

Sunt la festivalul de folclor si dans tiganesc* de la Comandău, undeva in Covasna, ultima seara a festivalului, sper sa obtin niste interviuri cu  principalii protagoniști ai festivalului. E lume amestecata, nu e multa lume dar gasesti personaje din cele mai diverse colturi ale lumii care au venit sa afle despre inca pastratele traditii tiganesti. Spectacolul de încheiere de festival e gata de ceva vreme. S-a dansat și s-a cântat. În dansurile promovate la acest festival rolul cel mai spectaculos îl au dansatorii bărbați, ei sar spectaculos, țin ritmul cu tropăituri de picioare și cu palmele cu care se lovesc peste gambe și piept. Femeile colorează dansul cu mișcări mai delicate sau mai iuți după cum le conduc partenerii lor.

După spectacolul festiv acțiunea se mută într-un cadru mai intim și mai puțin formal. E trecut de miezul noptii lautarii cântă si lumea danseaza in jurul focului ancestral. 

Dansez si eu, m-am costumat să mă pierd în spectacol. Din senin o doamna ce pare a fi venită de pe alte meleaguri vine pe langa mine si intreaba in engleza daca pot sa traduc pentru ea ca vrea sa vorbeasca cu lautarii si a aranjat deja cu ei pentru interviu. Sigur ca vreau, ca si eu vroiam sa vorbesc cu ei de azi după amiază când am reuşit să schimbăm doar câteva vorbe înainte de pregătirea lor pentru spectacol.

 

Doamna e din New York si e muzicolog. Interviul nu e lung dar ma topeste. Dupa interviu vorbim precipitat alte 10 minute si ma invita sa vin si la interviul pe care l-a programat a doua zi dimineata, alt interviu cu o tigancă (urmeaza sa transcriu si acel material), una din dansatoarele din spectacol cu care de asemenea vroiam sa vorbesc.... 

Iată aici câteceva din ce ne-au spus lăutarii.

Va rugam sa va prezentati. 

Io is Mezei Levente, feciorusu a lu' Ceangalau. No, si pe mine m-o invatat tata sa cant la contrabas, ca el e brasist. Si pe mine m-o invatat tata ca sa ma duc si eu la cantat. Tata are 64 de ani si pe el il doare putin mana dreapta si nu mai poate canta, numai asa poate merge la cantat daca este si alt brasist. Noi asa invatam de la parintii nostrii, de copii mici, de la 10 ani, 8 ani si pana ajungem la 15 ani, 16 ani noi deja mergem la cantat. Mai au fost niste muzicanti la noi in sat da' aia o murit saracii si acum mai este 3 formatii, este tata cu formatia lui, cantam noi formatia asta junior, mai este o formatie, frate'miu. Mai este o formatie, e unu' mai periculos la bas... 

Ce inseamna mai periculos? 

Periculos ala care e mai ghidus, mai bun. Acuma eu am invatat de la bunicu', de la Dumnezeu, ala m-o invatat la braci... 

Ce inseamna braci? 

Viola si acum cant si la viola si la vioara. Si acum eu pot sa spun ca noi putem sa umblam unde noi vrem, ca deja noi am invatat de la bunici, de la tata, de la toti ... mostenire din mostenire, invatatura aste e veche. 

Cat de veche? 

Bunicul nostru si bunicul lui o invatat pe tatal meu, pe unchiul meu, din mostenire este traditia asta de muzica. 

Cat de veche credeti ca este aceasta muzica? 

Cinci, sase sute de ani. 

Ce ati adus voi nou la aceasta muzica? 

Noi cantam de la bunicul nostru si la oricare cantare daca vine ceva din capul nostru noi aia facem. facem ungureste, facem romaneste... 

De unde vin aceste idei? 

Ideea vine din capul nostru. Facem repetitii acasa si dupa aia vine ideea. 

Cat de mult repetati? 

O ora, o ora jumate, doua ... In fiecare zi facem repetitia ca sa vina din capul nostru cantarile, ca daca cantarea asta incepe ... atuncea noi cand merem la cantat in capul nostru vin ideile. 

Pentru cine cantati voi? Pentru unguri, pentru romani, pentru tigani? 

Pentru toti si pentru unguri si pentru romani si pentru tigani, pentru toti. […] Peste tot, si in alte sate si in Belgia, Frantia, Paris, Londra, in Portugalia am fost ... 

Acolo cantati muzica pe care o cantati acasa? 

Da, cantam tiganeste. Facem concerte, jumate cantam tiganeste, jumate cantam ungureste, mai bagam si romanesteste. Depinde, daca mergem la unguri cantam ungureste, daca mergem la tigani cantam tiganeste, la romani ... Sunt trei traditii 

Mai este muzica traditionala cantata in sate in vremurile astea? 

Este peste tot, mai e cateun festival, la nunti, la botez, orice, baluri. 

Cand va vin aceste idei pe care le puneti in muzica le luati de la unguri, de la romani? 

Bagam asa jumate, jumate, dar facem stilul ala vechi, ce am invatat de la noi, noua ne place traditional. Putem sa cantam orice stil dar ne place ala vechi, asta ne place. 

Aici in tabara de la Comandău, cantati muzica traditionala?
Da, de asta suntem invitati aici, sa facem traditia noastra din satul nostru. […]

Credeți că sunteți responsabili să continue tradiția asta? 

Da, de 12 ani facem traditia asta. In fiecare an vine profesorul după noi. Vezi degetele noastre [arată degetele cu buricele batatorite și înegrite de la corzile instrumentului] noi nu cântăm doar aicea și după aia nu mai cântăm. Noi cântăm mai mult așa, pentru oameni din mai multe zone. […]

Cat timp credeți că va continua această tradiție? 

Cât trăim, când murim nu o să mai facem. O să continuăm chiar dacă nu o să mai ne ducem la cântat, cântăm acasă. Noi cântăm din inima, noi cu muzica asta trăim, noi din asta trăim, merem cântăm ... noi cu asta murim. Așa ne-am născut, așa o să murim. Atât, acum ne ducem să mai cântăm... 

*Notă: alegerea de a folosi cuvăntul "ţigan" şi toata familia sa de cuvinte ţine de a reda modul de exprimare al personajelor pe care le-am întâlnit. Nici organizatorii, nici etnicii rromi nu au folosit vreodată în conversaţiile pe care le-am avut cuvântul rrom ci s-au numit ei înşişi ţigani. Însăşi denumirea festivalului foloseşte cuvântul ţigan.