Cum se alege sucul la Sfiștofca

 

In excursia noastra biciclista prin Delta Dunarii cam peste tot unde mergeam eram insetati. La fiecare oprire la umbra beam apa cu disperare iar cand ajungeam in vreun sat una din primele opriri era la magazinul din centru.

Intr-o buna zi a venit vremea sa ajungem si la Sfiștofca, un sat uitat de timp din comuna Rosetti, in care cele mai multe case par parasite.

 

Drumul din Rosetti spre Sfiștofca traverseaza un ”deșert” parfumat…mai mult am impins bicicleta prin nisip. Caldura si vantul faceau sa fim inconjurati de mirosuri vii de infuzie de plante de balta cu menta.

Urmand dispozitia aceasta idilica de oraseni ajunsi in mijlocul naturi, am intrat in sat si ne-am oprit in mijlocul drumul sa ne zgaim la un cuib de berze care comentau ceva, adica faceau ditamai galagia plescaind din ciocuri. Cel mai probabil eram un spectacol usor bizar pentru localnici: niste biciclisti in mijlocul drumului uitandu-se la cuibul de berze. Treptat a aparut pe langa noi lumea din sat si am inceput sa vorbim fel de fel. 

 La un moment dat ne-am amintit ca ne e sete si am pornit catre magazin insotiti de cei care s-au pus la vorba cu noi.  In scena urmatoare toti biciclistii beau din cateo sticluta de jumatate de litru la alegere suc, apa sau bere in timp ce localnicii continua sa vorbeasca cu noi. 

Pe mine ma loveste o mare jena (am asa o iluminare ca probabil dumnealor nu au adus banii de suc cu ei) si ma ofer sa iau ceva de baut interlocutorilor nostrii. Asa ca am intrat in magazin insotita de 3 femei sa aleaga ce doresc sa bea. In mod natural eu m-am indreptat catre frigiderul cu bauturi in sticlute reci de jumtate de litru (in viziunea mea fiecare domnita locala ar fi baut sucul preferat la sticla de jumatate de litru, rece!), in timp ce ele la fel de natural s-au indreptat catre sucurile in sticle de 2 litri aliniate intr-un colt al magazinului. Mi-au spus cumva scuzandu-se ca sticla mare costa 6 lei dar e mai mare (sticla mica costa 3,5 lei) si daca e posibil ar dori o sticla mare... Apoi a urma scena alegerii sucului. In afara de femeia care vindea la magazin celelalte nu stiau cum sunt sucurile respective. Care e mai bun, cu ce sunt… ala albicios, portocaliu sau rosiatic? 

A castigat sucul de portocale... ma rog, cel portocaliu. Au clatit cu putina apa niste cani de plastic care erau de vanzare in magazin si cea mai mare dintre aceastea a fost umpluta ochi si mi-a fost oferita in timp ce toti asteptau ca eu sa beau. Le-am spus cum m-am priceput ca e prea mult pentru mine si ca sucul era pentru ei. Atunci au luat cana care mi-a fost dedicata si au impartit continutul ei in alte cani mai mici, apoi s-au inchinat  (”noi asa facem”), am ciocnit si am baut.