Cum sa te lasi de fumat

Domniţa care mi-a explicat ce trebuie sa faci să nu devi o babă are şi o metodă foarte bună pentru a te lăsa de fumat. E nevoie să locuieşti într-o casă cu pod, să ai o scară şi un membru al familiei care să se poată urca pe scară până la în pod. 

După ce opream o ţigară şi fumam o ţigară pachetul îl aruncam în pod. Şi el [fiul cel mic] venea de la serviciu pe la patru, cinci, când venea el de la serviciu şi eu ziceam:

- Pune scara şi să te urci în pod!

- Iar cu scara! Iar în pod!

[râde] ... l-am ţinut aşa luni de zile... abia îl aşteptam acuma să vină de la serviciu să se urce în pod după ţigări şi el n-a mai vrut, a zis:

- Uite, am să rup scara ... 

Era între noi aşa ... şi eu mă puneam în locul lui şi cred că şi eu tot la fel aş fi făcut ca el. Ce e aia, e caraghios, cum vine de la serviciu ... "urcă-te în pod!". Sigur că pachetul era aruncat de aşa natură să fie în margine dar tot trebuia o scară ... am fost şi eu o podoabă! Ce să zic. Când îmi aduc aminte [râde] ... Şi am scăpat de ţigări dar în câteva luni de zile bune. M-am canunit. Pe câtă vreme Aurel [soţul ei] când zicea că se lasă de ţigări, el, gata, nu mai fuma! Zicea că e o problemă dar ştia să rabde. Dar el se apuca iar. Făcea pauză vreo cinşpe, douăzeci de zile pe urmă se apuca iar. [...]

Cam cât fuma?

 El fuma ţigări mai bune, mie nu îmi plăceau alea mai bune.

Ce ţigări fumai?

E din alea ordinare, Carpaţi. [râdem]

Şi Aurel ce ţigări fuma?

Cu filtru, el zicea că în filtrul ăla rămâne toată nicotina. Eu nu ştiu dacă era aşa dar scria oarecum pe pachet.

Şi când te-ai apucat de fumat?

Aaa, păi de la 20 de ani...

Povesteşte-mi cum ai aprins prima ţigară.

Crezi că mai ţin minte? Dar totuşi mai ţin minte ceva. Să ştii că el este de vină ... La fel ca Eva .... aruncă vina pe şarpe. Aşa ... [...] Când eu m-am căsătorit cu dânsul nu fumam. Şi zice el "ia trage şi tu una, ia trage două"... Într-o săptămână am început să fumez. M-am înecat la primele fumuri şi pe urmă [...].

Ce ţigări fumai atunci?

Nu mai ştiu că luam de la Aurel, el fuma ţigări mai bune. [...] Erau pachete de zece şi cu filtru. [...] Eu după ce am fumat ţigări Carpaţi am luat de la el cu filtru şi nu îmi mai plăceau. Era mai select tutunul şi nu îl siţeam eu bine că mă arde pe gât. [râdem] ... mă învăţasem cu alea mai tari. Şi el zicea, Aurel, nu era zgârcit deloc ... Mă înecam şi el zicea: "cine te pune să fumezi alea?!". Eu fumam cele mai rele ţigări, Mărăşeşti. el zicea: "cine te pune să fumezi alea?! Uite aici îţi iau pachet când iau eu". Am încercat dar nu îmi plăceau că erau prea moi, prea delicate, într-un cuvânt. Şi am râmas pe Mărăşeştile mele. 

Dar când ai trecut pe Mărăşeşti?

Am început să fumez de la el.

Da înainte de război ...

Şi pe urmă el era plecat la război ... Întâi s-a dus ... avea atelier în piaţa Matache, atelierul lui de rihtuitor, şi a venit ordin de concentrare de la Ploieşti. Şi el a dat nişte bani pe acolo la coloneii ăştia care nu se mai săturau de bani şi l-au lăsat acasă. Eu m-am bucurat foarte mult. L-au lăsat acasă o lună, două, trei, cinci. Pe urmă i-a venit din nou şi nu s-a mai putut face căci colonelul lui care îi dădea voie  plecase şi el la război şi nu a mai avut cu cine să rezolve şi atunci s-a îmbrăcat şi s-a dus la război.