miercuri, 27 noiembrie 2013

Cele mai duioase învăţături ale "şcolii de agitaţie şi propagandă"



De câteva săptămâni mă întâlnesc cu un croitor de 84 de ani. Când m-am oprit la colţul meseriaşilor de pe strada Traian a fost singurul care nu a vorbit chiar atunci cu mine şi nu părea că o să vorbim. A fost ultimul atelier pe care l-am vizitat atunci. A coborât din atelierul lui aflat deasupra prăvăliei de la strada, şi, aproape pot să jur, avea un fel de raze laser la ochi cu care m-a scanat când i-am spus că aş vrea să vorbim despre meseria lui, despre cum a învăţat-o. A tăcut şi m-a întrebat el pe mine:
- De ce v-aş răspunde la toate aceste întrebări?
- Nu trebuie să răspundeţi. Eu aş vrea să vorbesc cu dumneavoastră dar trebuie să vreţi şi  dumneavoastră.
- Vă daţi seama că e o viaţă de om aici?
- Tocmai d’asta vroiam să vorbesc.
 


Între timp s-au adunat câteva ore de înregistrări. Din când în când trebuie să ne întrerupem să ia o gură de aer... „îmi răcolesc viaţa! [...] Mă rog, eu trăiesc clipele, dragă!”. I-a fost frică exact de asta. Amintirile extrem de detaliate sunt redate într-un limbaj cu cea mai mare densitate posibilă de figuri de stil.
"[...] ... M-a lăsat tata cu doi boi neînvăţaţi la plug. [...] I-am învăţat să are ca pe doi copii. Şi lumea mă admira. Erau doi boi suri, alb cu un gri înspicat, de o frumuseţe, de o frumuseţe! ... Când m-am despărţit de ei i-am pupat în bot. [...] a fost extraordinar! Cum i-am înjugat, cum dădeam doi porumbi la unul, doi porumbi la altul după ce făceau un ocol de brazdă şi ei fugeau sărăcuţii, erau tineri, ooo, erau ca şi mine. Şi mă ascultau, nu ieşeau din brazdă. Îmi făceau o treabă uluitoare de frumoasă iar ei erau tineri, puternici ... of, of ... îmi răcolesc viaţa! [...] Mă rog, eu trăiesc clipele, dragă! ... Când am văzut că rămân cu pantalonii rupţi şi desculţ şi tai la coceni pe câmp noapte am spus, când tata o veni din război o să îi zic: „aici sunt oile şi boii şi ce ai mai lăsat tu şi eu am plecat!” ... "

Am plecat cu cămaşa udă că nu am mai avut timp să se usuce. Nu mi-a dat mama decât o cămaşă şi o pereche de indispensabili şi o găină tăiată şi friptă pe grătar. Şi am plecat cu boii noştrii, cu căruţa noastră şi cu verişorul meu. Doi verişori! Unul care mergea ucenic şi unul care era cu 7 ani mai mare şi ne-a adus la Bucureşti. Am venit în Roşiori, când am venit am ajuns dimineaţa la Roşiori că toată noaptea a mers căruţa. Şi toamna foşnea frumos, copii eram ... "
Pe fundalul evenimentelor istorice mari pe care le-a parcurs România în secolul XX, amintirile personale se intersectează cu precizări ontologice care continuă să mă facă să verific reportofonul să mă asigur că am prins tot:
"...Vâltorile timpului! și aicea precizez o vorbă: nu a fost timp bun, nu a fost timp rău! nu e niciodata timp bun sau timp rău. Sunt oameni care trebuie să se descurce în toate timpurile indiferent de cum sunt. Și în toate timpurile lumea a trăit. Unii bine, unii prost, unii mediocru. Omul trebuie să se descurce în orice situaîie ar fi. Nu e problema timpului. Timpul își urmează cursul lui....transformările politice sunt impulsul vieții..."

Până când reuşesc să termin de prelucrat datele şi de găsit forma cea mai potrivită în care să le pun am pregătit un platouaş puţin mai liric. Mi-a povestit cum în perioada armatei a fost trimis la şcola de agitaţie şi propagandă. Erau anii de început de comunism în România iar energia unui tânăr, plecat de la țară de la un trai foarte greu, extrem de ambițios și dornic să își clădească o viață de domn la oraș era potrivită acelor vremuri. Elanul lui s-a potrivit cu elanul acelor vremuri. El se raportează la modele și valori interbelice dar le integrează cu elanul comunist din acei ani. Voi explora pe viitor posibile disonanțe cognitive despre perioada comunistă. Deocamdată, din ce mi-a spus, pentru el, participarea la şcola de agitaţie şi propagandă a fost cel mai probabil prima lui expunere la explorări metafizice, chiar dacă erau puse în slujba clădirii omului nou, pentru el au rezonat puțin altfel. Învăţăturile şcolii de agitaţie şi propagandă sunt redate aici probabil în cea mai duioasă interpretare posibilă.


Şcoala de agitaţie şi propagandă



Aţi amintit din nou de „Şcoala de agitaţie şi propagandă” pe care aţi făcut-o în armată ... 

Aa, da, şcoala politică... care m-a trimis să fiu agitator

Vroiam să vă întreb câte ceva despre şcoală ...

... Vedeţi dumneavoastră oglinda aceea. Ce are ea? O crenguţ de brad. Bun. Eu ca agitator sau ca politician vin şi spun: Vedeţi ce frumoasă e oglinda? Vedeţi ce zimţi frumoşi are? Da’ vedeţi că are o crenguţă de brad. Da’ ce simbolizează bradul? Bradul simbolizează tinereţea, vigoarea şi viaţa noastră. Dar oglinda la ce îţi foloseşte? Oglinda ne vede cum suntem, puşi la punct sau nu suntem puşi la punct, să ne punem să fim şi noi frumoşi. Deci mai departe, ce scrie „proletari uniţi-vă!”. Ce spune această lozincă? Adică să ne unim forţele toţi la un loc să facem o treabă mare! Bun, pentru popor sau pentru univers, pentru tot ce ne înconjoară. Deci aţi înţeles? ... Vedeţi paharul ăla? Ce pahar frumos este! Este mov, are interiorul alb ca să vedem ce consumăm. Cât de plăcut este ca să bei din el?! După ce îl folosim nu îl aruncăm, îl lăsăm urmaşilor noştrii. Deci din orice ... Vedeţi ce frumos e păhăruţul acela roşu? Da’ la ce foloseşte acest păhăruţ? Acest păhăruţ poartă în el nişte nasturi care îi folosesc la anumite haine. Şi de ce e roşu? Ca să îl văd mai bine. Şi dacă nu îl mai foloseşti nu îl arunci? Mi-l dai mie? Nu ţi-l dau dumitale, îl folosesc cei care vor veni după mine... Aţi înţeles? Din fiecare nimic .... Caietul, dumneavoastră aveţi un caiet alb cu arc. Ce frumos e! Da’ de unde l-aţi cumpărat? Dar ştiţi câte întrebuinţări are caietul dumneavoastră? Pe acest caiet puteţi trece anumite cuvinte. De exemplu, ce aţi întâmpinat în fiecare zi, ce vreţi să faceţi a doua zi. Da’ v-aţi întrebat vreodată dacă a fost mulţumit acela care v-a făcut acest caiet aşa de frumos? Deci ... orice nimic este imens! Da’ să ştii să îl vorbeşti şi să poţi. Mai depinde ce acţiune duci, adică valoarea lor, conţinutul sau altele, depinde... [...] Deci m-aţi înţeles? Orice nimic să ştii să îl dezvolţi în faţa oamenilor. Ca profesor dintr-un şiret de pantof trebuie să ţii o oră să explici ce e cu el. V-am explicat odată o treabă... Eram odată la observatoare, acele observatoare făcute din bârne şi cu benoclul vedeai...

Ca un foişor.

Un foişor în armată. Şi acolo aveam nişte portharturi şi cu benocluri cu care vedeai cam la 500 de metri chiar. Şi unii se înălţau pe ele.[...] Şi s-a ţinut o şedinţă şi ne-a spus acolo printre altele să folosim bine, să ştim să folosim bunurile cu care suntem dotaţi că se investeşte bani în ele să le folosim. Şi când m-am sculat şi le-am explicat odată valoarea foişorului, a porthartului că e făcut dintr-o piele de animal, prin câte mâini a trecut ca să ajungă la noi acea gentuţă şi noi venim să însemnăm pe el. Ne întrebăm noi ... ar mai fi fost acum această gentuţă daca toţi se însemnau pe el prin câte mâini a trecut? Cât a păscut acela un animal şi prin câte a trecut pielea aceea de vacă să ajungă un porthart la noi? Când le-am explicat asta, când m-am oprit au bătut din palme comandanţii. Aţi înţeles? [...] vedeţi hârtia asta? Ea nu e bună de aruncat, nu e bună. Ea e bună de îndreptat, de folosit şi dacă se poate o folosim şi în alte direcţii dar nu trebuie să ne batem joc de ea. Cât s-a muncit de la acel copac să se facă hârtie până la ... Deci, însemnătatea, valoarea la orice nimic. [...] Vreţi să vă mai arat ceva?

Da

[Caută pe un raft şi găseşte un sul de hârtii legate cu un elastic. Le desface şi mă invită să ţin de un colţ al posterului în timp ce el îmi prezintă mostre de ”agitație și propagandă”. Deși folosește de multe ori un limbaj bogat în arabescuri, nu vorbește chiar așa ca în filmulețele de mai jos tot timpul.]



video



video



... aveţi un fel de a vorbi .... de a vorbi frumos, de a alege cuvinte frumoase ...

Interiorul vorbeşte, explică exteriorul, e clar?! În adâncimea sufletului meu eu aştept să mor că e normal, e timpul e viaţa, suntem materie. Suntem florile de primăvară şi toamna vine bruma. Stai că am vrut să vă spun ... este interiorul meu aşa făcut, aşa e construit. Ăsta sunt. Dar dacă eu aveam posibilităţi să învăţ eram departe, era depate că mi-a plăcut. Dacă şi aşa bătrân îmi place totuşi să învăţ de la alţii care sunt mai pregătiţi ca mine. Acuma mai e şi o treabă, eu am aceşti ani şi am lucrat care va să zică de la 32 de ani cu lumea. La mine veneau să le iau măsură părinţii cu copii. Şi veneau copii şi mai ă împiedicam de ei când luam  măsură, că trebuia să fiu pe lucrare, nu? Şi ziceam: „dă-te mai încolo dumneata!”. Mama zicea: „ce-i spui „dumneata”? dă-te, mă, încolo!”. Dar nici nu pot să îi zic altfel. De ce să îi spun „tu”, ce l-am crescut eu? Aţi înţeles? Deci în adâncime ... [...]

Ce mi-aţi descris mai devreme cu fotografiile ...

O cultură generală se chema la noi, lecţii de cultură generală dar acolo era un centru politic numai ofiţeri. Era o şcoală la Lugoj deci am fost la regimentul 3 grăniceri Oradea. Şi de acolo plecau aceste plutoane împânzuite pe linia de frontieră şi acest regiment, centrala era, care dirija aceste plutoane. Şi la Lugoj m-au trimis la şcoala de agitaţie şi propagandă, cunoştinţe generale dar foarte bune şi la timp sau, mă rog, eu am ... şi acolo erau numai ofiţeri, comandaţi, profesori pedanţi, puşi la punct şi, domne’, te făcea om, domne’! Un singur exemplu, unul dintre ei ne-a ţinut odată o lecţie de frontieră ... şi zice „când ieşiţi afară înarmaţi cu trei arme în spate şi vă mângâie obrazul vântul de iarnă nu simţiţi că trăiţi şi sunteţi cineva în lumea asta să apăraţi o ţară? Cât o să doriţi voi când o să fiţi la vatră să mai fiţi în acel punct cu acea adiere de vânt de iarnă şi de viscol!” Deci nişte ... deci, domne’, te făcea om, domne’! aţi înţeles... „când ieşiţi afară şi încărcaţi armele şi auziţi cucul cum cântă şi voi plecaţi să controlaţi această pajişte a ţării, de ce nu simţiţi că trăiţi să fiţi mândri de voi înşişi? Să ştiţi că o să va fie răscumpărată munca în viaţa voastră dar voi nu ştiţi acuma.” Şi nu-i aşa?

Din cum povestiţi dumneavoastră pare o şcoală de poezie mai mult. Unde era agitaţia în toată treaba asta?

Agitaţia era pe direcţie ... canalizare de partid, adică să explici pe linie de partid aceste lucruri. Eu v-am explicat tradus la timpul meu.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu