Călătorul Social: Măgura

Când am ajuns la Măgura, acum aproape 10 ani, credeam că am pătruns într-un tărâm atemporal care avea ceva de a face cu începuturile lumii. Poate așa și era. Mă gândeam la Măgura ca la un mic secret, un spațiu pe care mi-l doream să rămână etern neschimbat. Colinele unduite ale Măgurei, înălțate la peste 1000 de metri altitudine, sunt înconjurate de pădure și au de-o parte creasta Pietrei Craiului și de cealaltă parte creasta Bucegilor.

Măgura este foarte aproape de forfota turistică a zonei și în același timp foarte ferită de aceasta. Un anumit public de oraș vine aici căutând această senzație paradisiacă de început de lume.

La fel ca și in alte sate ale României, vremurile se cam schimbă, mai încet la Măgura dar se schimbă. Față de acum 10 ani par a fi mai multe case tradiționale părăsite și mai mulți tineri sunt plecați la muncă pe alte meleaguri, generația seniorilor se duce.

Cei tineri, dacă se mai întorc, se întorc cu o zestre nouă pentru casele tradiționale, înfrumusețându-le cu geamuri termopan, scări exterioare cu balustradă de inox, gresie și culori de fațade ce îți lovesc retina.

Pe lângă stilul să zicem ... discutabil al opțiunilor de design alese, ceea ce bruiază percepția este colajul de stiluri ce vin din spații atât de diferite. Transformările acestea sunt destul de discrete în Măgura, forme extreme ale acestor alăturări de tradiție și influențe aduse de migranții economici sunt prezentate în proiectul celor de la Mândrie și beton sau ale celor de la Salvează Satul Bucovinean! care fac demersuri de a proteja patrimoniul cultural tradițional. În același timp nu prea are nimeni legitimitatea să impună compatrioților de la țară să continue să trăiască într-un muzeu viu, ca acum sute de ani în unele cazuri. Conștiița aparteneței la anumite valori culturale tradițională se susține cu programe de educație pe termen lung, cu ajutorul unor mecanisme economice fiabile, considerând impacturile sociale și implicând comunitate pentru astfel de demersuri de dezvoltare care se vor a respecta tradiția.

Primiți cu ecoturismul?

Necesitate, impact social, percepții și comportament

Dârele grosolane pe care le lăsăm tot mai mult asupra mediului natural și uman au adus noi repere de responsabilitate în industria turismului, cu distincții noi pentru ceea ce, de o vreme încoace, se numește ecoturism. Astfel de disticții și explorări au avansat în octombrie la Brașov cu prilejul celei de-a doua Conferințe Internaționale de Ecoturism și continuă în perioada următoare în cadrul seriei de conferințe organizate de Fundația ”Ivan Patzaichin”. Cu zestrea naturală și culturală de care dispune, România are un potențial extraordinar de a face ecoturism dar, după cum au constatat cei care depun efort de mult timp să dezvolte destinații ecoturistice în România, tot acest demers nu se rezumă la a înfige steagul ecoturistic într-o destinație și a anuța toți actorii implicați: ”De acum suntem furnizori de ecoturim iar turiștii care vin aici sunt ecoturiști!”.

Chiar dacă ecoturismul se referă în special la spațiul natural principala materie cu care lucrează sunt oamenii, percepțiile acestora, modul cum disticțiile teoretice din ecoturism pot ajunge să fie operaționalizate la nivel de comportament. De aceea Călătorul Social subliniază încă odată, pe lângă intervețiile de la conferință, că este importanta utilizarea de date si instrumente specifice științelor sociale atât în designul strategiilor cât și în dezvoltarea destinațiilor turistice, instrumente cum ar fi analizele de impact social (social impact assessment - SIA). De altfel evenimentul a inclus workshop-ul ”Multi-Stakeholder Approaches to Developing Ecotourism Destinations”, analiza și implicarea părților interesate fiind un demers inerent al SIA. Destinațiile ecoturistice inclund în principal populație rurală și de aici apar provocări specifice în demersul de implica comunitatea locală și de a urmări impacturile sociale ale dezvoltării acestor destinații.

Un exemplu de implicare cu succes a unor instrumente specifice științelor sociale în demersul de protejare a unui parc național este experimentul focusat pe optimizarea mesajelor normative adresate turiștilor, mesajul conceput inițial de reprezentații parcului nu părea să funcționeze (”Your heritage is being vandalized every day by theft losses of petrified wood of 14 tons a year, mostly a small piece at a time”). Distincția făcută de Cialdini, Reno, & Kallgren, 1990, arată că mesajele întemeiate pe norme descriptive (bazate pe percețiile oamenilor cu privire la comportamentul în general adoptat într-o anumită situație) de fapt pot face o deserviciu demersului de a proteja patrimoniul natural. Cu alte cuvinte, reprezentanții parcului au conceput un mesaj care zice că o bună parte dintre turiști fură bucăți de lemn pietrificat din parc si deși marea majoritate a oamenilor știu și sunt de acord că nu este un comportament dezirabil totuși dacă un comportament este atât răspândit aceasta îl face oarecum acceptabil. La nivel individual se poate să nu mă judec atât de aspru daca fur o bucată de lemn pietrificat dacă îmi este confirmată percepția că și ceilalți fac același lucru. În cadrul experimentului au fost testate și introduse progresiv mai multe mesaje care au contribuit la conștientizarea și activarea normei sociale dezirabile, reducând foarte mult furtul de lemn pietrificat din parc.

Sursa foto

Întoarcerea la Măgura

Organizatorii conferinței au pregătit pe lângă conversații și experiențe ecoturistice pentru participanți, excursii in destinatii ecoturistice, așa am avut prilejul să mă reîntorc la Măgura. A fost o totală surpriză! Aici am aflat despre cum un sas din Vulcan a ales să schimbe fluxul migrației și, după ce a plecat în Germania o vreme, s-a întors aici nu doar construind o casă de oaspeți, pensiunea Villa Hermani, ci și umplând-o mereu în special cu oaspeți de peste meleaguri, promovând România. Hermann și Katharina oferă o experiență completă cu excursii minunate, bucate alese și povești. Caietele groase cu mesaje de la oaspeți sunt doar o mică mărturie a acestui lucru.

Se pare că Rammstein a fost aici, a stat la Villa Hermani și a filmat la Măgura, pentru senzații ecoturistice sunt recomandate doar începutul și finalul videoclipului urmator: