Exista un loc in Dobrogea aceasta minunata, in apropiere de Muntii Macinului, pe care l-am vizitat relativ de curand. Locul este langa localitatea Turcoaia, foarte aproape de bratul Macin al Dunarii si de un lac ale carui ape inunda o fosta cariera de granit (lacul Turcoaia sau Iacobdeal, sunt folosite ambele denumiri).
La nord fata de Turcoaia, un indicatorul din
drumul DN22D (ce urca de la Turcoaia spre Braila) indruma catre o veche
cetate (in dreptul fostului catun Iglița). Drumul duce pana la Dunare trecand
pe langa urmele de cladiri ale unui fost CAP (un raport
despre colectivizare, gazduit pe un web site al profesorului Katherin Verdery, mentioneaza
doua cazuri de persoane in Turcoaia
care „au avut manifestări duşmănoase împotriva gospodăriei agricole colective”).
La Dunare privelistea este impresionanta, malul Dunarii pe partea aceasta este foarte inalt si golas... se vede lumea de sus de aici.
Pe acest platou
se vad din loc in loc ridicaturi de pamant si urme de pietre semn al unei
asezari vechi. Intinderea si pozitionarea arata ca a fost un loc important, azi
marcat doar de un indicator de tabla cat o foaie A3 pe care scrie „Situl
arheologic, Cetatea Troesmis”.
Fost castru, cetatea getica a avut importanta
strategica in perioada antica cu perioade succesive de dezvoltare si extindere,
fiind atat centru militar cat si asezare civila, ajungand la un moment dat si
sub stapinire romana. Primele atestari documentare despre Troesmis se
gasesc in epistole si in Ponticele lui Ovidius. In ce priveste
sapaturile arheologice se pare ca primele au fost facute in 1864 – 1865,
Engelhart, si apoi in 1939, Emil Coliu, urmate de alte studii,
insa rezultatele acestor studii sunt nepublicate. Aici o nota
in Revista Pontica cu privire la Troesmis. Cercetarea arheologica ar avea din
belsug de explorat aici dar se mai lasa asteptata ca in multe locuri din tara. In
schimb se pare ca au fost persoane cu initiativa care au reusit sa gaseasca in ruinele de aici monede si alte obiecte pe care l-au distribuit pe la licitatii de antichitati, in tara si in afara ei, am gasit cateva articole care fac
referire la initiativa aceasta: 1,
2,
3,
4.
Ce s-a ales de obiectele respective dupa scadalul relatat in presa nu se stie.
Mergand in vremurile mai recente, in decorul fostei
cetati a fost lasata in ruina si o statie de pompare menita, la vremea ei, sa asigure
irigatiile gospodariei agricole colective.
In mai 2012 la poalele cetatii putea
fi gasita o stana cu oi si capre. In mai multe locuri din tara am vazut
obiceiul acesta, oamenii dintr-un sat sau comuna isi pun animalele laolalta,
tocmesc cioban sa le pasca si fiecarei familii, in functie de numarul de
animale pe care le are in turma, ii vine randul la muls. Asta inseamna ca in
zilele cand o familie are dreptul sa mulga turma merge la stana cu mic cu mare
si colecteaza laptele de la intreaga turma producand din el ce se pricepe
fiecare.
In ziua cand am ajuns acolo ii venise randul
la muls lui T. Tase sau T.Năstase,”e tot una” zice el, care venise la stana cu
sotia si nepotul. Oamenii tocmai terminau de muls oile.
Vorbareti si
ospitalieri ne-au povestit fel de fel si ne-au dat sa bem lapte de capra si
oaie strecurat prin basma. Am stabilit sa le trimit fotografiile facute acolo
asa ca am notat adresa si numele complet prilej cu care am primit cadou acest
dialog:
”...T. Tase sau T.Năstase, e tot una...Am patit-o odata... erau doi sefi de ferma si
unu m-a scris T. Tase si unul T. Năstase, ei m-au scris nu le-am spus eu, asta era cand sa plec la scoala profesionala. Si cand am
terminat scoala au venit inginerii si ne repartizau. Si zice asa:
Inginerul 1 – T. Năstase?
Tase&Nastase – Eu sunt!
Inginerul 1 – Treci aicea
Inginerul 2 – Eu am T. Tase
Tase&Nastase – Tot eu sunt
.... Dumneata il ei pe Năstase si eu pe Tase...si eu eram si Tase si Năstase.”
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu